Teoria atașamentului descrie și integrează științific nevoia ființelor umane de a forma și întreține legături emoționale puternice față de alte ființe umane. Această teorie conceptualizată de psihiatrul de copii John Bowbly și de către Mary Ainsworth.
Teoria se folosește de gândirea etiologică, de gândirea psihologiei dezvoltării, a a psihanalizei și a teoriei sistemelor.

Ce înseamnă atașament?
Atașament (engl.: attachment) definește legătura emoțională strânsă dintre oameni.

Caracteristic stilurile de atașament sunt modurile de a interacționa și de a se comporta în relații.
În timpul copilăriei stilurile de atașament sunt formate prin interacțiunea dintre copiii și părinții.

La vârsta adultă, stilurile de atașament sunt folosite pentru a descrie modelele de atașament în relațiile romantice.
Bowlby credea că există patru caracteristici distinctive ale atașamentului:

•Menținerea proximității: Dorința de a fi lângă oamenii de care suntem atașați;
•Refugiu sigur: revenirea la figura de atașament pentru confort și siguranță în fața unei frici sau amenințări;
•Baza sigură: Figura de atașament acționează ca o bază de securitate din care copilul poate explora mediul înconjurator;
•Dificultăți de separare: anxietate care apare în absența figurii de atașament.

Așadar, tiparele de atașament sunt modele de relații emoționale pe care copiii le dezvoltă cu principalii îngrijitori în primii ani de viață.
Aceste modele de atașament sunt formate pe baza experiențelor timpurii ale copilului cu îngrijitorii lor și pot influența modul în care copiii interacționează și se atașează de ceilalți în viitor.

Există patru tipare principale de atașament, descrise de cercetătorul John Bowlby și continuate de alți psihologi în domeniu:

Atașamentul securizat – copiii care dezvoltă acest tip de atașament se simt în siguranță și încrezători în prezența îngrijitorului lor și se pot descoperi cu ușurință lumea înconjurătoare. Ei caută confort și sprijin din partea îngrijitorului lor atunci când sunt îngrijorați sau stresați, dar se pot desprinde și explora lumea din jurul lor cu încredere, știind că îngrijitorul lor este disponibil pentru ei.

Atașamentul securizat este un tip de atașament sănătos și sigur, care se dezvoltă atunci când copilul primește îngrijire și afecțiune constantă și responsivă din partea îngrijitorilor săi. Copiii cu atașament securizat dezvoltă în general un sentiment de siguranță și încredere în relațiile lor, și sunt capabili să exploreze lumea din jurul lor într-un mod independent și curios.

Copiii cu atașament securizat manifestă de obicei comportamente de atașament sănătoase, cum ar fi căutarea de contact fizic cu îngrijitorii lor, cererea de ajutor și confort atunci când se simt nesiguri sau speriați, și prezentarea unor comportamente de reglare emoțională sănătoase.

Atașamentul securizat este asociat cu o serie de beneficii pe termen lung, cum ar fi dezvoltarea unui sentiment puternic de identitate și a unei stime de sine sănătoase, abilitățile sociale bune și abilitățile de reglare emoțională. Este important ca părinții și îngrijitorii să acorde atenție dezvoltării unui atașament securizat în copiii lor, prin oferirea de afecțiune și îngrijire responsivă și constantă.

Atașamentul securizat la adulți se referă la modul în care un adult își percepe și își gestionează relațiile interpersonale, bazându-se pe o bază de siguranță și încredere în legătură cu ceilalți. Persoanele care au un atașament securizat sunt de obicei capabile să-și expună vulnerabilitățile, să își exprime nevoile și să creeze legături interpersonale sănătoase și stabile.

În timpul vieții adulte, persoanele cu un atașament securizat sunt de obicei capabile să-și formeze și să-și mențină relații sănătoase și satisfăcătoare. Aceste persoane pot fi mai puțin anxioase sau evitante în relațiile lor, deoarece au încredere că partenerul lor va fi prezent și va răspunde în mod corespunzător nevoilor lor emoționale.

În general, atașamentul securizat la adulți poate fi considerat un mod sănătos de a aborda relațiile interpersonale și poate contribui la o bună sănătate mentală și emoțională. Cu toate acestea, este important să rețineți că atașamentul securizat nu este o stare fixă și poate fi influențat de evenimente sau experiențe care au loc în timpul vieții adulților.

Atașamentul nesecurizat evitant – copiii care au acest tip de atașament evită sau se îndepărtează de îngrijitorul lor atunci când se simt stresați sau îngrijorați. Acești copii pot părea independenți și pot evita contactul fizic sau emoțional cu îngrijitorul lor. Ei pot fi percepuți ca fiind foarte independenți, dar în realitate se pot simți singuri sau abandonați.

Stilul de atașament nesecurizat evitant apare atunci când copilul a experimentat o lipsă de sensibilitate, răspunsuri inconsistente sau chiar respingere din partea îngrijitorilor în perioada timpurie a vieții. Copiii cu acest stil de atașament dezvoltă un mecanism de apărare prin care evită apropierea emoțională și dependența de alții, pentru a nu fi răniți sau respinși din nou.

Atașamentul nesecurizant evitant la adulți se referă la un tip de atașament care se caracterizează prin dorința de a evita intimitatea și de a se angaja în relații apropiate cu alții. Persoanele cu atașament evitant nesecurizant pot fi dificil de apropiat și de a construi o relație cu ele, deoarece pot părea distante, reci sau indiferente.

Persoanele cu atașament evitant nesecurizant pot fi foarte independente și pot prefera să trăiască singure sau să aibă relații superficiale. De asemenea, pot fi foarte critice și judecătoare față de partenerii lor, ceea ce poate duce la probleme în relații.

Atașamentul nesecurizat ambivalent – copiii cu acest tip de atașament sunt confuzi cu privire la disponibilitatea și capacitatea îngrijitorului lor de a le oferi sprijinul de care au nevoie atunci când sunt stresați sau îngrijorați. Acești copii pot fi ambivalenti în privința atitudinii lor față de îngrijitorul lor și pot fi greu de consolat.

Stilul de atașament nesecurizat ambivalent apare atunci când copilul a experimentat răspunsuri inconsistente din partea îngrijitorilor săi, adică uneori primește atenție și afecțiune, iar alteori este neglijat sau ignorat. Copiii cu acest stil de atașament dezvoltă o anxietate față de separare și o nevoie excesivă de apropiere de alții.

Atașamentul nesecurizat ambivalent la adulți se referă la un tip de atașament caracterizat de o nevoie puternică de apropiere și intimitate, dar și de o teamă de respingere și abandon. Persoanele cu atașament ambivalent nesecurizant pot avea probleme în relațiile interpersonale, fiind adesea confuze și nesigure în privința modului în care sunt iubite și acceptate de alții.

Persoanele cu atașament ambivalent nesecurizant pot fi nevoiașe și dependente de ceilalți, căutând mereu atenția și validarea lor. De asemenea, pot fi adesea judecătoare față de partenerii lor, fiindcă le reproșează că nu le oferă afecțiunea și suportul de care au nevoie. Aceste comportamente pot duce la probleme în relațiile interpersonale.

Atașamentul nesecurizat dezorganizat– apare atunci când experiențele copiilor cu îngrijitorii lor sunt contradictorii sau traumatice. Acești copii pot prezenta comportamente disociative sau confuze și pot avea dificultăți în dezvoltarea relațiilor sănătoase în viitor. În aceste cazuri, copiii pot fi confuzi și nesiguri în privința modului în care să interacționeze cu îngrijitorii lor și pot avea dificultăți în a dezvolta modele coerente de atașament.

Copiii cu atașament dezorganizat pot manifesta o gamă largă de comportamente, cum ar fi încetarea bruscă a plânsului sau a jocului în prezența îngrijitorului, evitarea contactului fizic cu îngrijitorul sau prezentarea unor comportamente neobișnuite, cum ar fi aplecarea capului sau fixarea privirii în gol. Aceste comportamente sunt considerate de obicei o încercare de a face față la situații de atașament traumatice sau confuze.

Copiii cu atașament dezorganizat pot prezenta probleme de reglare emoțională, dificultăți în dezvoltarea unui sentiment de identitate și în stabilirea relațiilor sănătoase cu ceilalți în viitor. Este important ca acești copii să primească sprijin și intervenție adecvată, pentru a ajuta la stabilirea unui model coerent de atașament și la dezvoltarea relațiilor sănătoase în viitor.

Atașamentul nesecurizat dezorganizat la adulți este un tip de atașament care se caracterizează prin comportamente disfuncționale și contradictorii în relațiile interpersonale. Persoanele cu atașament dezorganizat nesecurizant pot avea dificultăți în a-și gestiona emoțiile și relațiile, ceea ce poate duce la instabilitate și probleme în viața de zi cu zi.

Persoanele cu atașament dezorganizat nesecurizant pot avea dificultăți în a stabili și menține relații sănătoase și stabile. Pot fi adesea confuze, disociate sau chiar agresive în relații și pot căuta afecțiune și suport, dar în același timp se tem de apropiere și intimitate.

Schimbarea stilului de atașament poate fi un proces dificil și complex, dar este posibil cu ajutorul intervențiilor potrivite și cu un angajament personal în dezvoltarea de relații sănătoase.

Iată câteva strategii care te pot ajuta să îți schimbi stilul de atașament:

Identifică stilul tău actual de atașament:
Pentru a începe să lucrezi la schimbarea stilului tău de atașament, este important să îl înțelegi mai întâi. Poți să îți faci un test de atașament online sau poți discuta cu un terapeut specializat în atașament pentru a te ajuta să înțelegi mai bine stilul tău actual.

Caută ajutor de specialitate:
Un terapeut specializat în terapia de atașament poate fi de ajutor în dezvoltarea unui atașament sănătos și a relațiilor sănătoase. Terapeutul poate ajuta să identifici comportamentele negative de atașament și să îți ofere strategii pentru a le depăși.

Practică relații sănătoase:
Dezvoltarea unui atașament sănătos implică dezvoltarea relațiilor sănătoase. Încearcă să construiești relații pozitive cu prietenii, familia și partenerul tău, prin comunicare deschisă și respect față de limitele și nevoile celorlalți.

Îmbunătățește abilitățile de reglare emoțională:
Unul dintre aspectele cheie ale dezvoltării unui atașament sănătos este capacitatea de a regla emoțiile. Poți să îți îmbunătățești aceste abilități prin practicarea tehnicilor de mindfulness, yoga sau meditație.
Acordă-ți timp:
Schimbarea stilului de atașament este un proces care poate dura mult timp și necesită angajament și răbdare. În timp ce lucrezi pentru a îți dezvolta un atașament sănătos, acordă-ți timp și îngăduință față de tine însuți.

În concluzie, stilurile de atașament sunt esențiale pentru înțelegerea interacțiunilor umane și a relațiilor. Stilurile noastre de atașament sunt modelate în copilărie și pot influența modul în care interacționăm cu ceilalți în viața de adult. Înțelegerea propriului stil de atașament și a stilului partenerului poate ajuta la crearea unei relații mai sănătoase și mai satisfăcătoare. Deși poate fi dificil să se adapteze stilul de atașament, conștientizarea și lucrul cu aceasta poate ajuta la dezvoltarea unor relații mai armonioase și mai durabile. Prin conștientizarea stilurilor noastre de atașament și a impactului acestora asupra relațiilor noastre, putem construi relații mai puternice și mai împlinitoare cu cei din jurul nostru.