Trauma este o experiență copleșitoare și dureroasă care depășește capacitatea noastră de a face față și de a ne adapta.

Este o reacție la un eveniment sau o serie de evenimente care pun în pericol viața, integritatea fizică sau emoțională a unei persoane sau a altora din jurul său. 

Trauma poate fi rezultatul unor incidente precum abuzul fizic, abuzul sexual, violența domestică, războaiele, accidentele grave, dezastrele naturale sau alte evenimente traumatice.

Trauma psihologică este un răspuns la un eveniment pe care o persoană îl consideră extrem de stresant. Exemplele includ situația într-o zonă de război, un dezastru natural sau un accident. Trauma poate provoca o gamă largă de simptome fizice și emoționale.

 

Fiecare persoană poate experimenta trauma într-un mod unic, iar ceea ce poate fi traumatic pentru o persoană nu este neapărat traumatic pentru alta. Reacțiile la traumă variază și pot include simptome emoționale, cognitive și fizice.

 

Nu toți cei care experimentează un eveniment stresant vor dezvolta traume. Există, de asemenea, diferite tipuri de traume. Unii oameni vor dezvolta simptome care se rezolvă după câteva săptămâni, în timp ce alții vor avea mai multe efecte pe termen lung.

Cu tratament, oamenii pot aborda cauza principală a traumei și pot găsi modalități constructive de a-și gestiona simptomele.

 

Există mai multe tipuri de traume, printre care:

 

Traumă acută: rezultă dintr-un singur eveniment stresant sau periculos.

Traumă cronică: rezultă din expunerea repetată și prelungită la evenimente extrem de stresante. Exemplele includ cazuri de abuz asupra copiilor, hărțuire sau violență domestică.

Traumă complexă: aceasta rezultă din expunerea la mai multe evenimente traumatice.

Trauma secundară, sau trauma indirectă, este o altă formă de traumă. Cu această formă de traumă, o persoană dezvoltă simptome de traumă din contactul apropiat cu cineva care a experimentat un eveniment traumatic.

 

Membrii familiei, profesioniștii din domeniul sănătății mintale și alții care au grijă de cei care au experimentat un eveniment traumatic sunt expuși riscului de traume indirecte. Simptomele oglindesc adesea cele ale PTSD.

 

Simptomele traumei pot include:

 

Persoanele traumatizate pot experimenta amintiri recurente sau flash-uri ale evenimentului traumatic. Acestea pot fi însoțite de coșmaruri și gânduri intruzive legate de traumă.

 

Persoanele traumatizate pot evita activitățile, locurile sau situațiile care le amintesc de trauma. Pot prezenta și o stare generală de anxietate, fiind hipervigilente și reactivându-se puternic în fața stimulilor care le amintesc de experiența traumatică.

 

Trauma poate afecta somnul și apetitul. Persoanele traumatizate pot avea dificultăți în a adormi sau în a se menține în somn și pot prezenta schimbări în apetit, cum ar fi lipsa sau excesul de poftă de mâncare.

 

Trauma poate manifesta și simptome fizice, cum ar fi dureri de cap, greață, dureri de stomac, tensiune musculară sau alte manifestări somatice.

 

Schimbări emoționale și cognitive: Trauma poate afecta modul în care persoana se gândește și simte despre sine și despre lume. Poate duce la sentimente de vinovăție, rușine, tristețe, furie sau gol interior. De asemenea, poate provoca dificultăți în concentrare, memorie și luarea deciziilor.

Trauma poate avea un impact semnificativ asupra vieții unei persoane și poate necesita sprijin și intervenții terapeutice pentru a facilita procesul de vindecare și recuperare.

  

Dacă ai suferit o traumă este posibil să simți:

– negare;

– furie;

– frică;

– tristeţe;

– rușine;

– confuzie;

– anxietate;

– depresie;

– amorţeală;

– vinovăţie;

– deznădejde;

– iritabilitate;

– coșmaruri:

– flashback-uri;

– dificultate de concentrare;

– izbucniri emoționale;

– îți este greu să faci față felului în care te simți sau te retrag față de ceilalți. 

 

Împreună cu o reacție emoțională, trauma poate provoca simptome fizice, cum ar fi:

– dureri de cap;

– simptome digestive;

– oboseală;

– palpitații;

– transpiraţie;

– stare de alertă.

 

Potențiale cauze ale traumei:

– hărțuirea;

– abuz fizic, psihologic sau sexual;

– agresiune sexuală;

– accidente rutiere;

– naşterea;

– boli care pun viața în pericol;

– pierderea bruscă a unei persoane dragi;

– atacurile;

– răpirea;

– acte de terorism;

– dezastre naturale;

– războiul.

PTSD se dezvoltă atunci când simptomele traumei persistă sau se agravează în săptămânile și lunile de după evenimentul stresant. 

 

Cercetările susțin că foarte frecvent copiii sunt deosebit de vulnerabili la traume, deoarece creierul lor este încă în curs de dezvoltare.

 

Copiii experimentează o stare crescută de stres în timpul evenimentelor teribile, iar corpurile lor eliberează hormoni legați de stres și frică.

 

Acest tip de traumă de dezvoltare poate perturba dezvoltarea normală a creierului. Ca rezultat, traumele, în special traumele în curs, pot afecta semnificativ dezvoltarea emoțională pe termen lung a copilului, sănătatea mintală, sănătatea fizică și comportamentul.

 

Sentimentul de frică și neputință poate persista până la vârsta adultă. Lasă persoana la un risc semnificativ mai mare al efectelor traumei viitoare.

 

Conform lui Gabor Maté, un medic și autor cunoscut pentru lucrările sale despre traumă, trauma este mai mult decât o experiență individuală de evenimente traumatice. El propune o perspectivă mai largă asupra traumei, subliniind că trauma poate avea rădăcini în evenimente și condiții sociale, culturale și intergeneraționale.

 

,,Trauma nu este ceva ce ți se întâmplă ție, 

Trauma este ceva ce se întâmplă în interiorul tău.”

Potrivit lui Maté, trauma este o consecință a pierderii conexiunii sau a separării de sine și de ceilalți. El consideră că traumele pot fi rezultatul unor evenimente specifice, cum ar fi abuzul fizic sau sexual, neglijența, violența sau neglijența parentală.

Cu toate acestea, el subliniază că traumele pot fi și rezultatul unor condiții sociale și culturale, cum ar fi sărăcia, rasismul, discriminarea și stigmatizarea.

 

El afirmă că traumele pot fi transmise și intergenerațional. El explorează conceptul de traumă transmisă și susține că traumele și dificultățile emoționale nevindecate ale părinților sau ale generațiilor anterioare pot influența copiii și pot fi preluate într-un mod inconștient.

 

În perspectiva lui Gabor Maté, trauma este privită ca o problemă de sănătate globală și societate trebuie să recunoască și să adreseze rădăcinile sociale și culturale ale traumei. 

El subliniază importanța empatiei, compasiunii și a sprijinului în procesul de vindecare a traumei și susține că este necesară o abordare integrată care să includă intervenții terapeutice, îngrijirea sănătății mintale și sprijin social.

Dar, în lumina întunecată a experiențelor traumatice, o concluzie devine evidentă: trauma nu este doar o poveste încheiată, ci o realitate dureroasă care continuă să se răsfrângă în viețile noastre. Este o rană adâncă, înțepătoare, care se infiltrează în suflet și răscolește emoțiile noastre într-un dans al durerei și al suferinței. Trauma ne lasă cicatrici invizibile, dar reale, care ne pot afecta în fiecare aspect al existenței noastre.

Dacă ai trecut prin traume încă din copilărie, șțiu că porți povara unui trecut nedrept, al unor experiențe care nu ar fi trebuit să fie trăite. 

Adesea te confrunți cu demonii interiori, cu amintiri înspăimântătoare și cu o suferință profundă înrădăcinată în adâncurile ființei tale.

Uneori, viața ta este o luptă constantă, în care fiecare zi este o bătălie împotriva umbrelor dureroase ale trecutului.

 

Cu toate acestea, în mijlocul acestui întuneric, există și speranță. 

În mijlocul suferinței, se poate găsi vindecare.

Cu sprijinul adecvat, terapie și compasiunea celor din jur, poți începe să îți croiești drumul spre lumină.

Poți găsi puterea interioară de a-ți înfrunta temerile și de a-și vindeca rănile profunde. 

Prin recunoașterea și acceptarea experiențelor, prin îmbrățișarea vulnerabilității și prin încrederea în propria putere de reziliență, poți începe să reconstruiești temelii solide pentru o viață înfloritoare.

    „Cicatricile nu ne definesc, ci doar ne amintesc că am fost răniți. Trauma nu este sfârșitul poveștii noastre, ci doar un capitol dureros. Adevărata putere stă în modul în care ne ridicăm din cenusa trecutului și ne construim un viitor plin de speranță și vindecare.”