Am stat față în față cu oameni în cele mai grele momente ale lor. Cu cei care nu mai știu cine sunt după o pierdere. Cu cei care iubesc și tot se simt singuri. Cu cei care au ajuns la capătul puterilor și nu înțeleg cum au ajuns acolo.

Ceea ce aduci în cabinet nu e doar o problemă de rezolvat. E o poveste care se repetă. Sunt tipare formate devreme, în relații care au lăsat urme, în momente în care ai învățat că anumite emoții nu au loc, că anumite nevoi trebuie ascunse, că trebuie să fii altfel decât ești pentru a fi acceptat.

Freud numea psihoterapia talking cure, vindecarea prin cuvânt. Dar ce se vindecă nu e cuvântul în sine, ci ce iese la suprafață când în sfârșit ai un spațiu în care poți vorbi cu adevărat.

Psihoterapia coboară acolo unde alte abordări se opresc. În ce e ascuns, în ce e evitat, în ce doare fără un motiv clar. Acolo se află răspunsul la întrebările cu care trăiești de ani de zile.

Am văzut oameni intrând în cabinet cu ochii triști și ieșind, după luni, cu o liniște pe care nu o mai avuseseră de mult. Pentru că în sfârșit au înțeles-o pe a lor.

Înțelegerea schimbă ceva real. Felul în care te raportezi la tine, la ceilalți, la ce simți. Și din acel loc, alegerile devin diferite.

Atunci când nu mai putem schimba o situație, suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.” — Viktor Frankl