Există lucruri pe care le porți singură de mult timp. Le-ai analizat, le-ai raționalizat, ai încercat să le depășești. Și totuși rămân.

Uneori ce nu reușești singură, reușești într-un grup care te vede cu adevărat.
Când o altă femeie spune cu voce tare exact ce simțeai tu, dar nu găseai cuvintele, ceva se schimbă în interior. Rușinea se dizolvă. Singurătatea se sparge. Și apare, pentru prima dată, senzația că ești înțeleasă cu adevărat.

Yalom numea asta universalitatea experienței. Eu am văzut-o de nenumărate ori în cabinet și în grup: momentul în care cineva realizează că nu e singura. Că ce poartă ea, poartă și alte femei. Că există un drum înapoi.

Acesta e spațiul în care acel moment devine posibil.