​ În psihologia populară și psihologia analitică, copilul interior este aspectul copilăresc al unui individ. Include ceea ce o persoană a învățat în copilărie, înainte de pubertate. Copilul interior este adesea conceput ca o subpersonalitate semi-independentă subordonată minții conștiente în stare de veghe.
​ Carl Gustav Jung (1875–1961) a definit acest concept din arhetipul său divin de copil. Liderul spiritual al New Thought Emmet Fox (1886–1951) l-a numit „copilul minune”. Conceptul de copil interior a fost dezvoltat în continuare de echipa de soți și soții Vivian și Arthur Janov în terapia primală, expusă în cărțile The Primal Scream (1970) și The Feeling Child (1973).
​ Conform terapeutei Lucia Capacchione în 1976, Copilul Interior este o metodă de reparentare a copilului interior în terapie. Folosind art-terapie și tehnici de jurnalizare, metoda ei include un „părinte care îl îngrijește” și un „părinte protector” în cadrul „lucrării interioare a familiei” pentru a avea grijă de nevoile fizice, emoționale, creative și spirituale ale unei persoane.
​Copilul nostru interior este o reprezentare a noastră în multiple momente ale copilăriei.
Putem avea copii interiori de diferite vârste.

​Putem vedea acest copil interior ca o reprezentare directă a noastră în primii ani, o colecție mozaică a etapelor de dezvoltare prin care am trecut sau un simbol al viselor din copilărie.

​Totuși, nu toată lumea asociază copilăria cu jocul și distracția. Dacă am experimentat neglijență, traumă sau alte dureri emoționale, copilul interior ar putea părea mic, vulnerabil și are nevoie de protecție. Este posibil să fi îngropat această durere adânc pentru a o ascunde și a ne proteja – atât sinele actual, cât și copilul care am fost cândva.

​Ascunderea durerii nu o vindecă.
În schimb, deseori iese la suprafață în viața ta de adult, arătând ca suferință în relațiile personale sau dificultăți în a satisface propriile nevoi. Lucrul pentru a vindeca copilul interior poate ajuta să abordăm unele dintre aceste probleme.
​
​Pentru a începe vindecarea, mai întâi trebuie să recunoști prezența copilului tău interior.
După cum subliniază Kim Egel, un terapeut California, oricine poate intra în contact cu copilul său interior – dacă este deschis să exploreze această relație. Dacă te simți îndoielnic sau rezistent la ideea de a explora trecutul, vei avea mai greu să începi procesul de vindecare.

​Procesul de recunoaștere a copilului interior implică în mare parte doar recunoașterea și acceptarea lucrurilor care au cauzat durere în copilărie. Aducerea acestor răni la lumină poate ajuta să începi să înțelegi impactul lor.
​Mulți oameni consideră că este util, chiar liniștitor, să se adreseze copilului lor interior așa cum ar fi o persoană vie, așa că nu îți fie teamă să încerci.

​Vindecându-ne copilul interior, începem să construim siguranța și securitatea de care eul nostru mic avea întotdeauna nevoie. Astfel, trăsăturile pozitive ale copilului nostru interior au loc să strălucească. Ne deblocăm darurile naturale, curiozitatea interioară și capacitatea nelimitată de a iubi.

Semnele nevoii de vindecare ale copilului interior.
• Senzație extrem de reactivă – reactiv la situații, simțindu-te brusc foarte detașat sau iritat.
• Supraevaluarea independenței – nu îți permiți să ceri niciun ajutor pentru că nu ai nevoie.
• Comportamente de coping distructive – alcool, cumpărături, jocuri de noroc/ video, mâncare și chiar amânare cronică, etc.
• Sănătate emoțională și mintală precară: depresie, lipsa motovației, izolare socială, dificultăți de somn, evitarea/ excesul contactului sexual, creșterea sau pierderea în greutate, lipsa productivității și a motivației la locul de muncă, anxietate crescută în diferite domenii ale vieții.
• Repetarea tiparelor în relații – persoanele cu răni de atașament tind să recreeze în mod inconștient tiparele de atașament pe care le-au experimentat în copilărie în relațiile lor adulte, fie că sunt romantice sau nu.
• A fi evitant în timpul conflictului sau când un partener își exprimă sentimentele.
• A fi disprețuitor la nevoile partenerului sau de propriile tale nevoi în relație
• A pretinde că nu există probleme atunci când există sau invers.
• A fi anxios sau fricos în cadrul relației, încercând să mulțumești partenerul mai presus de orice
• Având o teamă profundă de a fi abandonat sau respins de partener

Poti construi o nouă relație cu copilul tău interior în primul rând prin:

📌A ascultă ce are de spus copilul tău interior.
​ „Aceste sentimente apar adesea în situații care declanșează emoții puternice, disconfort ​sau răni vechi” (Egel).
​S-ar putea să observi: mânie pentru nevoi nesatisfăcute; abandon sau respingere; ​nesiguranță; vulnerabilitate; vinovăție sau rușine; anxietate; confuzie.
​Dacă poti urmări aceste sentimente până la anumite evenimente din copilărie, poți realiza ​că situații similare din viața de adult declanșează aceleași răspunsuri.

📌Practică respirația și mindfulness.
​Conectarea la respirațiile profunde și la corp ajută să ieși din stresul și din încordarea ​lumii adulților și astfel încât să fim curioși de prezent și mai relaxați.

​📌Meditația poate fi o metodă excelentă de a te deschide pentru răspunsuri.
​Meditația are o mulțime de beneficii pentru sănătatea fizică și mentală, dar câteva dintre ​acestea se referă direct la munca interioară a copilului.
​În primul rând, stimulează conștientizarea de sine conștientă, învățând să acorzi mai ​multă atenție sentimentelor care apar în viața de zi cu zi. O atenție sporită în jurul ​emoțiilor tale face mai ușor să observi când anumite situații declanșează reacții ​neajutorate.
​Meditația ajută, de asemenea, să te simți mai confortabil cu emoțiile nedorite.
​Copiilor le este adesea greu să numească emoțiile incomode, mai ales când nu sunt ​încurajați să se exprime. Ei pot reprima sau îngropa aceste sentimente pentru a evita ​pedeapsa sau pentru a câștiga laude de la îngrijitorii pentru că sunt „buni” sau mențin ​controlul.
​Meditația te ajută să exersezi recunoașterea și să stai cu orice sentimente care apar în ​viața ta. Când te obișnuiești să accepți emoțiile așa cum apar, îți va fi mai ușor să le ​exprimi în moduri sănătoase. Acest lucru ajută la validarea sentimentelor copilului tău ​interior, trimițând mesajul că este în regulă să ai emoții și să le eliberezi.
​Poți încerca, de asemenea, meditația de bunătate pentru a transmite sentimente de iubire ​copilului interior.

📌 Exersează vizualizarea.
​Procesul de vizualizare este o modalitate excelentă de a te conecta la copilul interior. ​Vizualizările ajută să atingem imaginația și simțurile. La început, vizualizările ghidate ​pot fi cele mai utile. Se recomandă, meditația de vizualizare ca un instrument util pentru ​a-ți imagina copilul interior sau chiar pentru a-l „vizita” ca pe un eul tău adult.

📌 Creativitatea.
​Fie că alegi scrisul, gătitul, desenul/ pictura, gradinăritul sau lucurile de genul arts& ​crafts,– a face ceea ce îți plăcere este calea ușoară pentru contectarea cu copilul interior.

📌Jurnalul.
​Intenția jurnalului este de a crea un spațiu sigur în care să te exprimi sincer, fără ​așteptările lumii exterioare. Să îti dai voie să așterni pe foaie tot ceea ce simți și poți ​vedea mai clar lumea interioara cu alti ochi. Lasă gândurile să curgă pe hârtie pe măsură ​​ce apar. Exprimarea lor într-un mod necontrolat poate ajuta să ajungi la durerea inimii ​copilului tău interior.

​ 📌 O scrisoare vă poate oferi, de asemenea, șansa de a oferi mesaje de liniștire și confort. ​Câteva întrebări pot ajuta menținerea dialogului:
„Cum te simti?”
„Cum te pot sprijini?”
„De ce ai nevoie de la mine?”
​Aceste intrebări pot oferi răspunsuri care să ajute la o mai bună întelegere a nevoilor ​neîmplinite.
​Mulți oameni consideră că jurnalul este o modalitate excelentă de a rezolva experiențele ​provocatoare sau confuze și tulburările emoționale. Dacă ții un jurnal, s-ar putea să obții ​deja multe beneficii din această strategie de coping.
​Jurnalul din perspectiva copilului interior te poate ajuta să recunoaști modele ​disfuncționale care au început în copilărie.
​
Vârsta adultă vine cu siguranță cu o mulțime de responsabilități, dar relaxarea și jocul sunt ambele componente esențiale ale unei bune sănătăți mintale.
Dacă din copilăria ta au lipsit experiențele pozitive, revenirea în contact cu latura ta jucăușă și făcând timp pentru distracție poate ajuta la vindecarea durerii de a pierde ceea ce aveai nevoie în copilărie.
📌De asemenea, este important să te bucuri de micile plăceri, cum ar fi înghețata după o plimbare, jocurile cu partenerul sau cu copiii și râsul cu prietenii. Indiferent ce ai face, a-ți face timp regulat pentru distracție și liniște în viața ta poate ajuta la reaprinderea emoțiilor pozitive.
​Vindecarea nu are întotdeauna un sfârșit definit. Este adesea mai mult o călătorie deschisă.
Ai început procesul prin a ajunge la copilul tău interior. Acum poți cultiva această nouă conștientizare și poți continua să asculți pentru îndrumarea copilului tău pe măsură ce mergi mai departe.
Copilul tău poate avea mai multe de dezvăluit despre provocările din trecut. Dar poți de asemenea să înveți să devii mai spontan și mai jucăuș și să iei în considerare ce are de oferit viața cu un sentiment mai mare de uimire.
A rămâne în contact cu copilul tău interior poate duce la un sentiment mai complet de sine și poate crește încrederea și motivația. Întărește legătura pe care ai deschis-o, afirmându-ți intenția de a continua să asculți, oferind dragoste și compasiune și lucrând pentru a vindeca orice răni care rămân deschise.
​💕Nu putem schimba trecutul, însă putem schimba percepția asupra acestuia precum și prezentul care este baza viitorului.💕